Bucharest Ring 2007 - part IV

Incepe sa fie miscare pe circuit. Prima data Jepp'ul, masina de control probabil, cu girofaruri portocalii da un ocol de circuit.
Apoi safety-car'ul. Dodge Charger negru, tot cu girofaruri. Preced cursa regina. Cursa de FIA GT

Startul se da lansat, din spatele safety-car'ului. Fix cand e ploaia mai tare. Zgomotul este infernal. Simti cu adevarat puterea acelor motoatre. Din zgomot. Il vad pe Andrei zambind sub umrela.
"Iti place, nu ?"
Sunet suierator de Lamborghini, sunet gros gurural si intrerupt de Dodge Viper, sunet ca un zumzait de motor cu reactie al Porsche'urilor. Astea din urma parca fac mai putina galagie.




Trag tot ce pot. Comut aparatul pe focus manual. E mai simplu decat sa stau dupa autofocus. Draciile astea se misca extraordinar de repede si nu au timp sa astepte dupa mine. Verific expunerea si e OK. Ma opresc din cand in cand sa rearanjez punga pe aparat.

Se domoleste ploaia. Imi dau gluga jos si Andrei isi strange umbrela. Din pacate pe culoarul dintre locuri incep sa se aseze oameni. Cobor din cand in cand sa le explic ca in spatele lor sunt si altii care n-au picioare asa lungi. Cam inutil din pacate.
Andrei se muta incarcad sa obtina un camp vizual cat de cat bun printre spectatorii din fata lui.

Un Posche vine cu viteza mare de pe linia dreapta. Il simt ca intra prea tare in curba. Intr-adevar ia curba larg si reintra destul de greu pe circuit.
Ma aplec sa-l intreb pe Andrei daca a observat. Exact in momentul ala lumea sare in picioare. Ma ridic sa vad ce s-a intamplat.
Jos, in dreapta in zona unde stau fotografii, un Ferrari s-a infipt in cauciucurile de protectie.
"N-a schitat nici un semn ca ar vrea sa vireze" imi spune un spectator de langa mine.


Ii arat si lui Andrei. Un tip cu casca se agita pe langa masina. Oamenii fac poze in disperare. Ma gandesc ca totusi imi pare rau ca n-am vazut traiectoria dinaintea impactului.
Vreo problema la directie probabil.

Cursa continua. Si ploaia reincepe. Mai tare. Imi pare totusi rau ca n-am prins o zi cu soare. Ar fi fost probabil la fel cum visam de fiecare data cand ascultam comentatorii de la Formula 1 povestind cum e pe un circuit.
Zgomot, miros de benzina si de cauciuc incins.
Macar zgomot avem.

Din nou lumea sare in picioare. Se uita catre stanga dar eu unul nu vad nimic. Probabil un alt accident. Stiu ca e o sicana acolo, la jumatatea portiunii de urcare.



Andrei se plange din ce in ce mai des. "Tati, nu vad". Din nou cobor sa mai rog dintre cei ce stau in fata noastra sa ne faca loc. La un moment dat chiar vine unul cu un tatuaj cu cod de bare pe ceafa, cu femeia lui si cu o umbrele cu un motz mare mare. O vad in cadrul aparatului.
Ii spun ca macar umrela s-o lase mai jos.
Si-asa sunt frustrat ca in toate cadrele apar niste nenorocite de sarme intinse pe stalpi. Injur Bucurestiul cu sarmele lui si ma gandesc cat de tare m-af si enervat daca as fi fost nevoit sa platesc biletul pentru ca sa vin sa fac poze cu sarme.

In sfarsit vedem pilotul din Ferrari mergand spre zona motor-home-urilor. E dus de brat de cel ce se agita in jurul lui. Probabil socul a fost destul de serios. Ma gandesc numai la centurile alea de siguranta. Or fi ele late dar cred ca intra destul de tare in carne la o treaba de-asta.