Bucharest Ring 2007 - part III

Duminica spre pranz stateam in fotoliu privind la televizor si rugandu-ma sa ploua zdravan. Din doua motive. Unu: pentru ca fusesem cu o saptamana in urma in balta la Borcea si vazusem ca tot ce-a iesit din pamant era uscat. Si doi : sa-mi treaca de necazul c-am pierdut biletul.
Priveam cursa de GT3. Un Aston Martin dat de parapetul de beton isi pierduse spectaculos usa si roata din fata de pe partea soferului.


Moment in care comentatorul anunta ca organizatorul a dat liber la intrare. Adica gratis. Andrei sare in sus de bucurie, mai ales ca se anuntase intre 13 si 13:30 intrarea libera in padock. Ne echipam de urgenta. Imi pun aparatul cu tele'ul intr-o punga si-l var in rucsac. Pentru ploaie stiu ca am pelerina in masina.
Plecam.

Ajungem in zona rondului Cosbuc, zona destul de aglomerata. Parchez masina pe undeva prin spatele restaurantului Jaristea. Stiu locul, doar am stat vreo 8 ani acolo. Si Andrei tot acolo a facut ochi.

Plecam prin spatele SRI'ului urmand indicatorul "Padock". Andrei ma intreaba sistematic cat mai avem. Ajunsi la intrare vreo 5-6 paznici ne bareaza calea.
"Nu pe aici. Aici e intrarea pentru VIP'uri, cu bani. Pe partea ailalta."
Plec bombanind. Mai dam jos din haine pentru ca ploaia s-a oprit si afara e destul de cald.
Partea ailalta de dovedeste la dracu in praznic, tocmai pe latura de sud a Casei Poporului.

Ajungem la o tribuna din zona Gold. Locuri libere gramada. Avem in fata linia dreapta de la start + curba de pe latura de sud a circuitului.

O platforma de ACR aduce Aston Martinul ce-l vazusem la televizor inainte de a pleca. Jalnica priveliste.


Pe deasupra tot bantuie un elicopter al armatei. Filmeaza probabil. Zboara la mica inaltime si Andrei il priveste cu gura cascata. N-a mai vazut niciodata atat de aproape.
Ne asezam in tribuna pe randul cel mai de sus, in dreptul coridorului.
Elicopterul isi continua rondul. Incep sa ma intreb daca nu cumva sunetul motorului lui va acoperi zgomotul cursei. Ar fi pacat. Trece fix pe deasupra noastra. Trag cateva cadre.
I le arat lui Andrei, vadit incantat.


Tribuna incepe sa se animeze serios. Probabil ca la auzul anuntului romanii si-au facut curaj si au iesit din casa. Oricum estimarile organizatorului au fost mult mai mari decat realitatea. Adica in mod normal, cu bani, tribunele ar fi fost goale in proportie de 90%.
Fani de toate felurile isi scot la vedere efectele.
Lume de toate varstele si de toate culorile.


Imi reglez aparatul masurand expunerea pe ceva iarba verde din curtea Casei Poporului. Vremea inchisa duce la timpi lungi de expunere, numai bine pentru fotografia de motorsport.
In dreapta jos, fix in capatul liniei drepte vad camera mare de televiziune. I-o arat lui Andrei.
Incepe sa picure serios. Andrei isi pune umbrela. Eu gluga de la pelerina si peste aparat imi trag punga de culoare albastra in care statuse pana atunci in rucsac.

Ma uit ca langa tipul cu camera au aparut fotoreporterii. Teleobiective mari, albe. Inconfundabile tunuri de Canon. Baietii stau la taclale fara a da semne ca ar fi ingrijorati de picaturile de ploaie, acum din ce in ce mai dese, ce cad peste sculele lor.
"Waterproof" imi zic, gandindu-ma ca si daca as fi avut aparatul waterproof tot cu punga pe el as fi stat.