Bucharest Ring 2007 - part V

Avem din nou safety car si cursa neutralizata. Probabil dupa accidentul de la sicana din stanga.
Masinile merg acum cu viteza mai redusa.
Mai trag cateva cadre, fascinat.
Lamborghini, Ferrari...masini ce le vad printre jucariile lui Andrei, in jocurile pe calculator sau din cand in cand la TV se dau acum in spectacol in fata noastra.


In sfarsit este evacuat si Ferrariul infipt anterior in barajul de cauciucuri. Fotografii sunt indepartati de catre organizator din locul unde stateau initial. Cameramanul ramane singur pe pozitie.
Fotografii vadit nemultumiti. Cativa trag cadre cu Ferrariul agatat de bratul macaralei. Ca si spectatorii din jur.


Ploaia nu da semne sa se opreasca si oamenii de pe coridorul din fata formeaza acum o masa compacta. Ma aplec catre Andrei si ii propun sa mergem. Accepta bucuros spunadu-mi ca oricum nu mai vedea nimic.
Coboram din tribune si mergem la toalete. Trecem pe langa un chiosc cu chips'uri si cu sucuri. Imi zisese ca ii este foame dar prostul de mine am plecat cu portofelul asa cum era ieri. Adica fara bani.
Ii propun sa mai urcam intr-o tribuna, ceva mai sus, unde masinile iau din nou viteza. Urcam si stam putin la partea inferioara, aproape de circuit. Trec 3-4 masini si imi dau seama ca zgomotul nu poate fi suportabil de la distanta aia.


Iesim si din tribuna asta si mergem mai departe. La cativa metri mai incolo vedem trase de-o parte un Ferrari si un Aston Martin lovite destul de serios. Probabil acolo, la sicana.
Nu le fac poze pentru ca nu-mi plac masinile lovite.
Ma uit cu jiind la calutul cromat de pe portbagajul Ferrari'ului.

In zona aia vad ca este pasarela ce permite trecerea pe cealalta parte a circuitului.
"Hai sa vezi cum intra masinile in sicana" ii zic lui Andrei.

Urca timid scarile pasarelei tinandu-ma de mana. Masinile sunt pe zona de franare si vin in frana de motor, retrogradand treptele de viteza. La fiecare treapta se aude un pocnet ca de pusca. La fiecare pocnet simt tresaritul lui Andrei. Zgomotul e absolut infernal. Nu mi-amintesc sa mai fi avut parte de asemenea senzatie.
M-aplec catre Andrei sa-i atrag atentia cum se inscriu masinile catre virajul de stanga si-l vad cu ochii in lacrimi.
E prea mult pentru el. E speriat.
Facem cale intoarsa instantaneu. Il incurajez si ii promit ca la anul vom avea doape pentru urechi.

Plecam. Strazile sunt libere asa ca in un sfert de ora ajungem acasa. Cam la 6-7 km. Cobor din masina si ma opresc putin. Imi dau seama ca se aude zgomotul mainilor de pe circuit. Tocmai de-acolo !
"Baaaaaaai..." zice Andrei cand aude si el.

E marti deja acum. Zona inca ramane inchisa. Pana miercuri noaptea. Soferii inca se zbat sa razbeasca prin aglomeratia ce inconjoara zona circuitului. Multi condamna evenimentul. "Asta ne trebuia noua in aglomeratia din Bucuresti..."
Eu nu condamn. Dimpotriva. Accept. Si mi-a placut. Si la anul voi fi singur din nou acolo pe circuit. Cu doape de urechi de data asta.