Iulie 2010. Am internet la tara. La soacra'mea. Acolo unde acu vreo patru sau cinci ani inca mai alergam cu antena prin curte ascultand comenzile lu' socra'meu "mai la dreapta", "mai la stanga", "las'o asa" si mai ales "de ce n'ai lasat'o ma asa? ti'am zis s'o lasi asa".
De atunci lucrurile s'au mai schimbat. A aparut telefonia, apoi televiziune prin cablu in zona (a se citi imagini cu purici transmise centrizat), apoi si dolcea antena lighean la geam iar socru'meu nu mai e.
Cu ideea de net la tara am cochetat mai demult. Imi amintesc ca acum cativa ani am venit in perioada sarbatorilor de iarna la tara cu calculatorul dupa mine (un desktop, cu monitor cu tot) si. m'am conectat pe dial'up (celebra conexiunee free de la xnet) sa vorbesc cu cumnata'mea din Canada. Parca am si reusit, nu'mi mai amintesc exact, dar oricum procesiunea s'a desfasurat intr'un mod greu de imaginat in zilele noastre.
Am zis ca am cochetat si vreau sa ma explic. Nu, nu sunt un internet freak. Ceva e'mail, ceva messenger, vreo doua forumuri legate de fotografie (pe care oricum le urmaresc mai rar decat as vrea) din cand in cand facebook.
Recunosc ca prin toamna pierdeam poate mai mult timp decat ar fi trebuit pe niste plantatii virtuale in acest facebook, dar am renuntat destul de repede. Deci cam atat despre mine.
Acum ceva veme Andrei al meu a descoperit messenger'ul. Folosea internetul de multa vremea. Ne uitam impreuna la poze, mai tarziu a descoperit jocurile online, apoi youtube si in cele din urma stia sa vada singur programul TV sau calendarul curselor de Formula 1.
I'am facut cont pe yahoo si a inceput sa foloseasca messengerul. Cat si cum n'a fost niciodata la alegerea lui ci a mea.
Acum vorbim impreuna, eu de la servici si el de'acasa, de la tara. L'am pacalit ca am o modalitate de a vedea cat si cum a folosit calculatorul. Bine, inca n'a descoperit cum e cu modul "invizibil".
Acum o saptamana, seara, chiar noaptea ca cre' ca era trecut de 11, stateam la un sprit cu cumnatu'meu si cumnnata'mea (sprit ei, vin simplu eu) si lansez afirmatia cum ca sunt amazed ca un lucru la care nu visam acum nu multi ani -internet pe meleagurile astea- a devenit realitate, in speanta unei dezbateri relaxate despre evolutie, cum era inainte cand citeam la lampa (I've done that) cat de comod e acum si ce'o sa mai fie mai departe.
Wrong! Cumnata'mea s'a incruntat si'a strans haina pe ea -era frig- si a zis ca "ba eu nu ma bucur deloc ca ai pus net aici, dimpotriva mi'ar fi placut sa nu ajunga niciodata internetul aici".
Si am inceput o discutie din care eu am inteles ca zona asta ar fi trebuit pastrata virgina dom'ne, fara asfalt pe drum si mai ales fara internet.
Acu' sincer nu stiu daca nemultumirea era legata de dezvirginarea zonei sau de faptul ca reprezenta o tentatie pentru fi'sa cand venea aici, care si'asa "sta pe net toata ziua".
Am vazut destul de repede cum decurge discutia si n'am vrut sa excaladez. Am zis ca a avea optiune ne diferentiaza pe noi ca oameni de animale.
Am net la tara. Am optiunea sa imi citesc mailurile. Daca eram atent si imi luam modem wireless puteam sa fac treaba asta stand la masa in curte cu laptopul.
Sau puteam sa'I platesc soacra'mii o factura online. Sau sa vad cum e vremea. Sau sa cumpar ceva online.
Nu stiu daca as face'o dar important e sa stiu ca pot sa o fac.
Am inceput sa scriu primul post despre treaba asta azi dimineata. Dar l'am sters din greseala.
Am inceput sa scriu la dentist la Andrei. Apoi la McDonalds cand beam o cafea si el manca un Happy Meal. Si restul in curte, la soare.
Iar toata treaba am scris'o din nou acum pe seara, cu ploaia batand pe acoperisul casei. Si -iar- daca modemul ala era wireless postam acum ce am scris. Asa probabil ca o sa astept pana maine, ca vad ca nu am semnal..
A avea optiuni inseamna a avea putere. Iar a folosi informatia sau nu e una dintre ele.
N'o sa fiu un pinguin in marea multime de pinguini care sa considere netul un soi de vrajitoare pe vremea inchizitiei. Da, nu trebuie acceptat neconditionat, dar a te lupta cu aceasta situatie nu te'ar face decat sa arati ca un Don Quijote ponosit aterizat din istorie in zilele noastre.
Sent from my BlackBerry® wireless device
No comments:
Post a Comment