Primesc acum cateva zile, saptamana trecuta, un mesaj offline de la Liudmila, pe messenger. Liudmila – Liuda – Liudocicka the one and only blonde model of mine.
Ca sa-I dau un semn cand apar. Si-i dau.
Imi zice c’ar fi o treaba cu o prezentare de ceva aparatura medicala facuta de niste italieni unor doctori romani. Treaba asta s-ar intampla pe la un restaurant ar tine de la sapte seara pana la unspe noaptea si c-ar trebui facute niste poze.
Zic sa conteze pe mine, ii cer mai multe detalii da’ nu stie sa imi dea.
Ne mai auzim la un telefon acum doua zile si-mi zice ca stii nu mai incepe la sapte seara si ca incepe la sase jumate. Zic bine o sa incerc sa ajung la sase jumate da’ e vreo problema daca ajung cu un sfert de ora mai tarziu si argumentez ca stii cum e lumea pana se aduna pana se aseaza pana se scarpina in fund sau in nas, depinde de fiecare, trece timpul.
Nu nu, imi zice Liuda, la sase jumate ca la astia e cu program si daca au zis la sase jumate atunci incep.
P*zda ma’sii. Daca asa zice clientul poti sa te pui contra ? Nu poti. Asa ca inventez un motiv (noroc ca asta cu fi-meu si sedintele la scoala nu pre il folosesc) si pe la cinci o tai de la birou ca treaba asta unde se tine prezentarea e taman prin Titan si eu stiu cat fac seara pana in Drumu’ Taberei nu pana in Titan.
Deci iata-ma la ora sase ajuns in fata locatiei molfaind un sendvis cu sunca de pui si castraveti murati luat de la un Petrom din zona ( ultimul sendvis din galantar servit de o donsoara tare simpatica careia a fost gata gata sa ii propun sa pozeze daca vrea da’ am zis sa o las in pace si sa n-o sperii la sfarsit de program) si sunand’o pe Liudocica cum ca gata eu am ajuns.
Imi zice ca ai ajuns asa devreme ? si ca sa intru sa intreb de…Roxana ? cred, nu mai tin minte, n-am reusit sa retin numele acelei femei care inteleg cum ca ai fi o organizatoare.
Deci intru si cum intru la o masa un italiano cu camasa alba sta cu o domnisoara despre care ochiu’ meu antrenat imi spune ca va presta tot in pozitia de hostessa. Domnisoara cu o coafura care nu imi place si cu un ruj glossy-push up effect-minune care ii face buzele sa para de tocmai ce-a trecut si le-a facut plinul.
Italiano ma invita sa iau loc cu ei la masa, ma recunoaste ca fiind the photo guy (so maybe I am a natural) si ma intraba daca vreau o cafea. Da vreau o cafea dar inca nu ma asez la masa ill as pe italano sa o abureasca pe aia mica cu buze glossy – sa-si faca omu’ jocu – si ma dau intr’o parte si vorbesc la telefon.
Ii zic “italiano” pentru ca la un moment dat, dupa ce m-am asezat la masa si l-am intrebat de unde e (asteptand sa imi spuna din ce parte a Italiei) mi-a raspuns sec “italiano”.
Deci ma asez, stau pe ganduri daca sa imi pun zahar in cafea sau nu si ma hotarasc sa imi pun ca toata ziua tot beau cafeaua fara zahar da’ seara cand am ocazia sa beau imi place s’o beau dulce plus ca parca simt ca-mi da mai multa energie o dusca de espresso dulce.
Intre timp italiano (Massimo ? cred) se ridica de la masa si pleaca agale trosnindu-si gatul , mai apar inca doua fete care se aseaza la aceeasi masa si incep sa vorbeasca. Trag cu urechea la ele in timp ce vorbesc pe mess cu amicul Catalin de la Pitesti, fotograful, despre o mireasa dintr’un pictorial quite hot si despre ce joburi mai are in general.
Fetele sporovaiesc despre “ ce i-ai luat la al tau “, si “cum e fata maritata ?” , “da’ nu sunt fata maritata”, “fata daca stai cu el in casa, gata esti maritata”.
Si mai intelegem cum ca o cunostinta comuna si-a pus silicoane si au costat 1700 eur si “si i-a pus ea ? sau I’a cumparat ala ?”, “nu fata si i-a pus ea”.
Ma gandesc ca stiam ca sunt mai scumpe upgradeurile astea dar poate s-or mai fi schimbat lucrurile.
Catalin imi povesteste pe mess ca are niste sedinte in asteptare cu niste “siliconate” si il intreb cati bani ia pe o sedinta si imi zice ca 150 – 250 EUR si ca nu deschide pentru studioul pentru mai putin de 100 EUR. Si asta pe o juma de ora.
Si ma gandesc ca problemele mele sunt 1. Ca nu am studio si 2. Ca ma orientez spre naturale si nu spre siliconate care iata platesc ca sa isi inregistreze imaginea pentru posteritate.
Niste oameni se aduna in sala. Se aseaza pe la mese. Iar eu ma duc la organizatoare. O blonda stearsa care ma masoara din priviri. Ma intreaba daca sunt din partea lui Alessandro – nu stiu cine e Alessandro – si ii zic ca nu, ca eu sunt din partea Liudmilei.
“A a Liudmilei” zice si se uita un pic cam ciudat la mine. O intreb care e schema, cum se aseaza oamenii si deduc ca oamenii se vor aseza la mese iar in fatal or vor sta reprezentantii firmei din Italia, langa o masa pe care troneaza un LCD mare si mai multe cataloage legate de produsul pe care il prezinta astia.
Fetele (alea trei de la masa ) se duc sa se schimbe, imi scot aparatul, pun gelul de incandescent pe blitz si trag cateva cadre.
Se aduce mancare pe o masa, sunt si italienii, locurile ocupate de invitati ar trebui sa fie vreo treizeci – patruzeci da’ nu sunt decat vreo doispe treispe.
Fetele s-au schimbat, acum au rochite negre, scurte, mulate si pantofi de artiste coborate din filme de pe canalul 91. (eu pe canalul 91 am Privat Spice). Ne plac pantofii.
Se duc la usa sa intampine invitatii. Si iata apare si Liudocica la fel de blonda ca intotdeauna, cu blana rosie si cu un Italian dupa ea care inteleg ca este Alessandro.
Ne pupam (eu cu Liuda nu cu Alessandro) “ce mai faci “? zice ca bine si ca se schimba si ea si vine.
Se schimba. Rochiile sunt la fel. Pantofii al dracu daca e o pereche la fel. Intelegem ca rochiile le-a asigurat organizatoarea iar pantofii au venit fetele cu ei de-acasa.
Massimo le da fetelor niste bauturi, ca acolo la intrare e si un bar si le intreaba daca le place si fetele zic ca nu prea le place ca e cam amara bautura aia care le-a dat-o el si ca mai bine ar prefera un vin dar sa lase si paharele alea totusi ca mai beau si din ele.
De-aici nu prea am mai inteles nimic.
Adica cred ca toata problema a venit de la faptul ca LCD-ul nu avea “uesbi”. Adica mufa USB. “Probabil ca e un model mai vechi ca astea noi toate au uesbi. Eu asa ma uit la poze, bag in uesbi in telezivor si vad”.
E o dulcica si e din Chisinau.
Asa ca domnii italieni schimba strategia si se aseaza pe rand la cele patru mese ocupate de personal medical roman sa le explice cum sta treaba cu aparatul inventat de ei. Care inteleg ca e un accelerator de particule folosit in salile de operatiile, la operatiile de cancer. Si la operatia de cancer mamar poate fi folosit exclusiv la celelalte forme de cancer poate fi folosit ca un boost. Sau se referea la cancerul de prostata ? Nu mai tin minte.
Fetele se aseaza la masa cu randul, doua cate doua. Prima data aia “maritata” si cu aia care a intrebat cum e “maritata”. Isi iau mancare moment in care ma decid sa imi iau si eu mancare si imi pun un platou cu branzeturi italiene si mananc.
Pleaca astea si vine la aceeasi masa Liudocica cu aia cu bot glossy.
Iar langa Liuda se aseaza Alessandro. Nu stiu care e combinatia dar e clar ca e o combinative. Hai sa va fac poze – ei zambind, destinsi. Iar dupa asta Alessandro mai bea niste vin si parca se uita cu alti ochi la mine si vine sa ma intrebe daca am mancat si daca sunt OK si daca nu vreau ceva de baut ca nu e problem.
Ba zic e problem ca merg cu masina acasa.
Au plecat la un moment dat si ultimii invitati romani de la nu stiu ce spital – dupa cum s-au salutat si-au mai stat de vorba cu italienii cu produsul inteleg ca astia chiar ar fi fost niste potentiali clienti si s-au dat asigurari ca mai venim, ca mai prezentem ca aparatul is safe for people and environment si ca pretul e doar pretul de lista ca discutam cand o fi daca o fi si ca poate se gasesc niste metode de finantare. Chiar si cancerul vinde. Mai ales.
Alessandro m-a zis ca ar vrea si el niste poze pentru fata lui ca are o fetita de trei ani si i-am zis ca da, sigur evident, am si eu o fetita de trei ani si pozele cu fetite de trei ani sunt specialitatea mea si o sa ii trimit niste poze pe mail ca sa vada sa isi dea cu parerea.
Una peste alta prezentarea n-a mai fost. Nu asa cum trebuia sa fie. Poze in schimb am facut. Liudmila cu fetele. Alessandro cu fetele. Alessandro cu Massimo si cu fetele. Domnii italieni de la prestigioasa firma producatoare cu fetele. Doamna organizatoare cu fetele. Doamna organizatoare cu Liudmila.
Liudmila a carei zi de nastere fuse taman aseara. Asa ca am stat sa deschida o sampanie, sa toarne in pahare (poze turnand in pahare, poze cu tava cu pahare de sampanie in brate, eu observand ca pacat ca n-are un decolteu ca paharele alea cu sampanie cu niste forme de tate rotunde in fundal ar fi dat bine), toata lumea a baut sampanie, everybody happy.
Alessandro mi-a dat banii (so he was the sponsor) si mi-a zis ca vor avea o conferinta la munte intr-un weekend 3-4 zile si ca poate ar fi interesant sa fac niste poze. I-am zis ca sa imi spuna din timp ca sa stiu cum am programul si stabilim. Mi-ar place ca vad ca accentul se pune la final pe pozele cu hostessele.
Asa ca pe la zece jumate mi-am luat la revedere si-am plecat catre casa. Am descarcat pozele cat am baut un pahar de uischi si am pornit calculatorul sa le converteasca cat am sorbit din al doilea.
M-am culcat pe la unspe si ceva. Nu stiu cand a sunat ceasul azi dimineata. M-am trezit la o ora dupa ce-a sunat.
Atat de amortit de parca as fi baut toata noaptea sampanie cu Liudmila si-ar fi aruncat-o singur de 26 de ori in sus in semn de la multi ani, odata la fiecare ora. Nu stiu de ce.
No comments:
Post a Comment