E 7:14. Astept la Chiciu, in Calarasi, sa trec dincolo cu bacul.
Unde? Unde am fost cu Andrei acum doi ani, pe drumul spre Adamclisi.

Era sfarsit de iule atunci cand am fost.
Drumul taia dealuri line, acoperite cu culturi de vita-de-vie sau lanuri aurii si din cand in cand cate un sat parca uitat de lume. Bine, in unul din satele astea am gasit Red Bull la magazin, deci nu era uitat de lume, doar parea.

Peisaj asemanator am mai vazut numai in Toscana.

Mi'am promis ca o sa fac tot posibilul sa ajung toamna cand frunza de vita o sa se ingalbeneasca.
In toamna acelui an n'am facut'o. Si nici anul trecut. Nu stiu sa zic de ce.
Poate a fost una din promisiunile alea facute sub impresia momentului si apoi nu te mai gandesti s'o infaptuiesti.
Sau poate nu.

Motorul toarce si in masina e cald. Afara e al dracului de frig. Sincer, mi'as fi dorit un cer albastru cu soare galben de toamna tarzie.
Cerul e insa cat de poate de plumburiu cu multimi de ciori care tipa si alcatuiesc modele complicate in zborul lor.

Dar sunt aici. Si a venit si bacul. Nu stiu ce poze o sa fac. Nu stiu cum o sa fie.
Stiu doar ca la sfarsitul zile voi fi cu siguranta multumit ca mi'am tinut promisiunea.
Sent from my BlackBerry®