Care-i treaba cu florile

In general ideile ma lovesc dimineata. Bine, nu idei din alea marete de genul "gata stiu cum sa fac primul milion de euro" (din pacate) ci e vorba de idei de chestii la care sa ma gandesc. In genul emisiunilor de pe Discovery - how do they do it. Si tot in general ideile astea ma lovesc cand termin de facut dus, exact cand trec cu piciorul drep peste cada.

Azi a fost diferit. Azi mi n-a nazarit cand udam florile. Nu le ud eu de fel, dar am ramas singur acasa asa c'a trebuit sa ma ocup de hranit pestii si de udat florile. Trebuia sa le ud de aseara da' am uitat.

Si in timp ce turnam apa din carafa verde de plastic cu un gat lung ca nasul mastii del Medico Della Peste intors invers, m-am intrebat. Ce determina un om sa creasca o floare ? Ce se ascunde in spatele acestui imbold ? Ce-l face pe el sa isi asume aceasta responsabilitate in a ingriji o fiinta vie ?

Ma gandesc ca la femei poate ar veni din firile lor sensibile si din inclinatia catre frumos. Asta pentru plantele care infloresc ca ma gandesc ca pentru area care nu infloresc dorinta de a le ingriji vine probabil din vreun sentiment caracteristic de caldura si compasiune similar instinctului mamar.

Si-asa ajung ele sa le cunoasca. Pe flori adica. Cum le merge. Cand le merge bine si cand nu. Cand nu le merge bine le muta. La tara de exemplu. Si cand nu le merge bine celor de la tara, le muta la oras.

Tot instinctul lor - probabil - le spune ca cel mai bine le merge asezate pe diverse electronice. Pe boxe si pe televizoare. ( lansarea televizoarelor inguste LCD/Plasma/LED a afectat profund flora casnica - dar iata ca tocmai m-a lovit o idee pentru primul milion de euro - ghivece de flori cu adaptor pentru televizor LED. Sau invers. Trebuie sa ma gandesc serios la asta).

Dar cel mai bine pe boxe.

Sa le observe ca au paduchi. Sa cumpere diverse substante cu care sa le scape de respectivii paduchi. Sa le schimbe pamantul cu pamant gras si roditor (tot de la tara, of cors).

Nu ? Suna a instinct matern 100% !

Da' care e treaba cu barbatii ? Cu vanatorii ? Cu aia care faceau unelte din piatra ciopita si mergeau sa hacuiasca animale sa le aduca la pestera ?

Ca am vazut destui barbati care sa faca treaba asta. Adica sa ingrijeasca flori.

Acuma evident ca nu-i pun la socoteala pe cei care au ca slujba asa activitate. Gradinarii adica.
Copil fiind taica-meu avea sufrageria plina de plante, care infloreau sau nu (trandafirul japonez inflorea, era mare si inflorea cu niste flori maaari roz, imi placea trandafirul ala), pe pervaze si chiar agatate pe tavan. Si-am mai vazut barbati sa faca treaba asta. La modul ingrijit si meticulos adica.

Personal n-am avut pornirea asta. O singura data ma legasem de un copacel - nu stiu numele ca nu stiu nume si in general nu stiu nume de plante ca la o recapitulare anul trecut sau acum doi ani, intr-o dimineata, am realizat ca nu stiu decat vreo sapte opt nume de flori. La care am adaugat hortensia (acu' stiu care e hortensia). Am divagat.

Deci nu stiu numele copacelului. Seamana cu un palmier. Am si-acum unul acasa, sta pe boxa din dreapta.

Eram in casa veche de la rondul Cosbuc si cred ca nici nu-l aveam pe Andrei. Si-am zis ca de copacelul ala o sa ma ocup eu si-o sa-l ud si-o sa-l curat de frunzele moarte. Si-o as vorbesc cu el ca auzisem ca daca vorbesti cu ei le place.

S-a dus dracului destul de repede. Nu stiu de ce, dar i-a putrezit radacina. Mi-a parut rau de el dar de'atunci nu m-am mai apucat de flori.

Deci care-i treaba cu florile? Si mai ales cu barbatii si cu florile? Oare barbatii care ingrijesc flori scot mai mult la iveala latura lor feminina si sunt - de exemplu - mai sensibili si ofera mai multe flori femeilor lor ? (honey? ...I've got you flowers !!). Sunt mai linistiti ? Mai echilibrati ?

Inca un lucru de discutat ca intre barbati. Promit sa ma ocup sa edific misterul.

(N.B. celalalt lucru era dat de motivatia barbatilor - nu generalizam neaparat - de a trage masina pe dreapta pentru a da o mu*e la o traseista, dar despre asta altadata).