Solstitiul de vara

Am fost la librarie sa-mi iau o carte.
Recunosc ca nu mi se intampla prea des, cel putin nu in ultima vreme. Iar de fiecare data cand mi s-a intamplat (in ultima vreme adica) a fost fie c-am auzit pe undeva de cartea aia fie c-am citit pe undeva despre ea.

La fel ca si cu cea de azi. Am citit despre ea in Playboy. In numarul de pe iunie pe care mi l-am luat sambata inainte de a merge la strand. Nu prea cumpar Playboy-ul, e chiar ultima optiune in alegerea revistelor de profil da' nenea ala la chioscul de ziare din piata de la Calarasi n-avea altceva. Asa ca am citit despre cartea asta.

Nu stiu din memorie cum ii zice, e ceva cu "Jurnalul unei...". Cu unu Giudo si cu una Ava. Ieri mi-am notat numele ei (al cartii) in telefon ca stiam ca n-o sa stiu ce sa cer la librarie si revista i-am lasat-o lu' cumnatu'meu.

Am intrat in librarie, vorbind la telefon. Am dat in cap de buna ziua la don'soara de la casa si i-am aratat ecranul telefonului - celalalt telefon, la care nu vorbeam - cu titlul cartii si numele autorului. Am notat si editura da' nu se vedea pe ecran. "Editura Trei" i-am zis intr-o pauza de vorbit la telefon vazand-o pierduta. "A... trei" Si-a venit cu cartea.

Nu stiu, am mai vazut situatia asta, in ultima vreme cand am intrat, am intrebat de un titlu si daca n-am stiut editura a fost pur si simplu imposibil de gasit. Imi placea sa traiesc cu ideea ca femeile alea chiar stapanesc cartile de-acolo din librariile lor, cartile cu scrierile lor, cu povestile lor cu titlurile. Si ca le personalizeaza oarecum, legandu-le de numele autorilor.

Dar nu. Doamnele sunt niste matroane. Iar cartile niste curve ce-asteapta la vanzare, ordonate dupa o calitate generica. Editura.

Mi-am luat cartea. Abia astept s-o citesc. Mi-e pofta.

A, solstitiul. Uitasem. Am auzit la radio stirea. Azi e cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte.