Despre locuri si inspiratie

Pff...e a patra oara cand incerc sa scriu post'ul asta si nu-mi iese. Asta ca tot am pomenit de inspiratie.

Ce vreau sa zic ? Vreau sa zic ca exista niste loruri pe lumea asta, generally speaking, in care pur si simplu ma simt inspirat.

Si nu vorbesc de locurile in sine ca si subiecte fotografice. Ca peisaje sau locuri de interes general. Ci vorbesc de situatia in care ai modelu' pe mana si tre' sa'l duci undeva sa-i faci ceva.

Well, ce sa-i faci este simplu. Poze, ca de asta discutam. Unde sa-l duci ? Ei bine aici intervine inspiratia de care vorbeam. Inspiratie care de multe ori la mine e data de locul in care se petrece actiunea. Uneori e o cladire abandonata pe mijlocul unui camp de' te inchini de ce i-o fi traznit in cap celui ce-a inceput-i acolo. Alteori un lan de grau sau rapitza in lumina de dimineata. Cre' ca marea m-ar inspira rau de tot.

Si culmea e ca - stiti voi, fotograful alege cadre adica ia pe pelicula sau dupa caz senzor, o bucatica din ceea vede restu' lumii (uneori chiar nimiereste sa aleaga esentialul) asa ca locul in sine de multe ori nici nu apare in rezultatul final.

Si ca dracu, pentru mine unu' locurile astea cu cat sunt mai departe cu atat reprezinta o sursa mai mare de inspiratie (vezi mai sus - marea). But these are the rulz of the game.

Saptamana trecuta insa, alergand pe malul Herastraului dimineata am gasit un astfel de loc. O terasa nedeschisa inca, sub forma de punte de corabie, cu scadurile lucind de lac. Chiar acolo, sub nasul meu.
Uneori am noroc.

Am tras acolo ultimul fuji.