Blondes prefer film

Sau invers. Filmul prefera blondele.


"Parca mai erau si unele in rochie alba ?"
"Da. Dar alea sunt pe film."
"Alea pe film sunt altfel nu ?"
"Da"
"Cum altfel?"
"..altfel".

Ce sa zic ? Ca filmul parca are o moliciune si-o caldura pe care n-o gasesc in senzorul digital ? N-are sens, e prea mica sa inteleaga.

Mi-a tot venit in cap in ultima vreme sa dau FM2-ul. I-am pierdut in Bologna anul trecut rotita de tragerea a filmului in caseta si de-atunci parca imi pare ciuntit. I-am inventat o proteza dar nu mai e cum era. Si in plus a stat mai mult degeaba. Alb-negru am facut (cand am facut) mai degraba format mediu asa ca din cand in cand mai priveam la el, la FM2 adica, pe raftul din camara gandidu-ma sa-l dau.

Ce ma opreste ? Obiceiul de a ma atasa de lucruri. O fi probabil o prostie insa aparatul asta mi l-am dorit prea mult. Ce ma mai opreste ? Alex, care acum cativa ani (deja) imi spunea "mah..un aparat de 35mm cu obiectivul de 85mm e o combinatie imbatabila pentru portret"

Asa ca am cotrobait in frigider dupa cele doua filme Fuji Pro de 400.
Mi-a placut primul film. Tonuri moi, calde, un pic spre verzui. Atat de mult incat duminica am tras si cu Ana unul. Ca ea e blonda si m-am gandit ca da bine pe genul asta de film.
Mi-a placut si-al doilea.
Si m-a gandeam ca mi-ar placea ca o vreme sa fac poze pe film. Ce ma opreste ? Timpul pe care il pierd la developare si la scanare. Asta la alb negru.
Iar la color. Faptul ca practic pe acelas film, in aceleasi conditii de expunere cadrele pot arata cu totul si cu totul diferit. Atat de diferit incat nu stii care e caracteristica filmului : ce tonuri are ? ce contrast ? O fi normal sa bata in verde? Sau in albastru? Si alte amanunte de genul asta care se transforma usor usor in frustrare.

Am in frigider un Kotak Ektachrome. Diapozitiv. Ar fi primul in my life si cred ca astept sa prind macii cu el. Si-mi doresc sa nu iasa un peisaj cu maci martieni. Cu cer rosu si maci verzi.