Me myself and I

To blog or not to blog. Zis iz za cuestion.

De-a lungul timpului m-am tot gandit la ideea asta de a avea blog. You know.
Adica...de ce ii trebuie omului blog ? Ca sa astearna pe hartie - bine, nu pe hartie ci pe vreun hard disk pe vreun server aiurea in internet - eventuale frustrari care ii umbla prin creier ? Pentru ca se simte inspirat - mai mult sau mai putin asemenator cu creatorii de literatura sau poezie - si vrea sa impartaseasca treaba asta si semenilor sai ? Sau poate pentru ca da, se simte inspirat dar n-are curajul sa impartaseasca treaba asta semenilor sai si-atunci prefera sa-si ascunda scrierile

Nu stiu. Stiu ca eu cand am inceput am inceput in ideea de a avea un colt propriu si personal unde sa-mi materializez aberatiile. Insotite de cate-o poza from time to time. Dar "aberatie" este samburele ideii. Si daca la inceput am aberat destul de des, azi am vazut cu stupoare ca luna trecuta n-am scris decat de doua ori (a doua nici nu se pune). Parca nu-mi mai vine. (Bine, mi-ar prinde bine laptopul in coada pe Podu' Grant ca parca atunci ma loveste cel mai abitir pofta de aberat).

Hm. Oi fi ajuns probabil la acea maturitate, echilibru si impacare cu sine cand practic a abera nu-si mai are rostul ? Oi fi devenit un soi de detinator al adevarului universal ? Oi fi ZEN ?

Trebuie sa analizez foarte serios problema asta. Insa cu parere de rau, va spun voua miliardelor de cititori si mai ales admiratori ai mei ca daca ajung la concluzia ca da, detin adevarul universal, in nici un caz n-o sa'l postez pe blog.