Stau rezemat de spatar si imi simt camasa umeda pe spate. De la transpiratie. Si desi am incercat sa corectez treaba asta incercand sa nu ma mai rezem ci sa stau drept, pen' ca acum ceva timp ma luasera niste dureri de spate, ulterior am citit in nu stiu ce revista cum ca la birou e bine sa stai la 45 de grade. Spre spate. Lipit de spatar adica. Si e asa de cald ca si internetul asta cred ca s-a topit si a inceput sa curga, pe alte tevi de-aiurea ca tare greu ajunge si la mine un strop doi.
Asa ca stau lipit de spatar si-mi simt spatele ud si ma gandesc ca si azi de dimineata aveam spatele ud da' na, de la rucsac si de la efortul depus la mersu' pe role. Da, da, role. Conform principiului never is too late...
Si ma mai gandesc ca tare bine era acum doua saptamani la mare. Cel putin din punctul asta de vedere. Nu tu spatar, nu tu camasa, nu tu spate transpirat. Cel putin nu de la stat la birou.
Numai soare si briza aia racoroasa de dimineata dinspre mare.
Si parca si internetul mergea mai bine acolo. Chiar asa, pe telefon.
Deja simt textura materialului spatarului prin camasa. Umeda si aspra. Si iar umeda. Hm.
Problema asta cu spatele e sensibila la barbati. Vorbeste lumea. Si avand in vedere ca inainte de Pasti am reusit sa-mi scrintesc o glezna si sa se umfle in asa hal incat si sefa s-a speriat - pe bune char s-a speriat ("da' noi ce facem daca iti pui picioru' in gips ?") oare n-ar fi momentul sa plusez in directia asta ?
"Stii sefa...barbatii cu spatele egal problem. Ia marcheaza matale telefonu' ala cu multe taste de care vorbiram acu' ceva vreme si trimite-ma la mare sa dirijez de-acolo treaba din tastatura 'fo 2 saptamani".
A? Ar merge nu ? Stiu ca pare utopica treaba asta but I've been a dreamer all my life, uneori chiar in fatza inevitabilului. Asa ca daca cumva se intampla, de data asta o sa sa fiu pregatit cum trebuie pentru pozat apusul.

No comments:
Post a Comment