Poze despre flori

Ziceam data trecuta ca atunci cand n-am de lucru (am cu ce dar n-am cu cine) pozez matze sau flori. Well...tot saptamana trecuta am iesit la padure dupa flori. Duminica, de 8 martie, de dat la fete. Eu cu Viorel (un var de-al nevesti-mii). Echipati cu cizme de cauciuc ca plouase mai toata saptamana.

Locul cu flori e undeva mai sus decat apa cu fier. Flori violete asemanatoare cu ghiocerii, carora niciodata n-am stiut clar cum le zice. Si cocarai. Cocaraii astia sunt alte flori, albe, cu niste frunze late ca frunza de patlagina dar un pic mai lunguiata.

Iar apa cu fier e la cascada. Si i se trage numele de la Andrei care ma intreba de ce e apa rosie cand avea numai 3 ani cred. Si i-am zis ca e rosie pentru ca are fier. Si de-atunci asa i-a ramas numele. "Apa cu fier". "Hai sa mergem la apa cu fier".

S-a schimbat mult padurea fata de atunci. In primul rand a schimbat-o inundatia de acum 4 ani. Sau ori fi 5 ? Nu mai stiu. A rupt drumurile, a rupt copacii si a schimbat albia paraului.

Iar acum de ceva vreme se pare ca cineva a cumparat spre exploatare un fond de padure si in plus de schimbarile de care ziceam au aparut de te miri unde urme de tractoare forestiere, TAF-uri, ce brazdeaza dealurile ca niste rani adanci - nu poti sa nu te minunezi pe unde sunt in stare sa mearga masinariile astea - , gramajioare de crengi ramase de la curatarea trunchiurilor groase, cetina de brad pe jos.
Si gramezi de crengi si pe la portile oamenilor din sat.

Am gasit flori. Multe flori insa abia rasarite de sub frunzele uscate din padure. A adunat Viorel in punga. Si ne-am intalnit si cu doi dintre cei ce lucreaza la exploatare. Incarcasera o caruta cu crengi ceva mai groase si ieseau cu ea la vale. Sa le vanda prin sat probabil, pe inca ceva tuica ca cea care-o aveau tocmai le-o terminase Viorel ("ptiu...afumata tuica").

Acum nu e nimic de speriat in treaba asta. Ca exploatari forestiere se fac peste tot in lumea asta si daca se fac cu cap nu-i nici un bai. Insa parca imi pare rau de linistea deranjata a padurii.

Dupa ce carutasul a aflat de la Viorel cum ca nu, nu sunt de la ziar, mi-a zis sa-i fac si lui poza cu calu'. Si sa i-o aduc. I-am promis ca o las la Viorel cand mai ajung la tara.