Vanatoare de iepuri, doi fazani si un mistet

Dupa cum spune si titlul, scrierea asta e despre vanatoare.
Asa ca cei ce mai citesc pe aici si nu concep aceasta activitate, treceti peste.

Am ajuns din nou la Calarasi weekendul asta. Cumnatu'meu imi zisese c'ar mai vrea ceva poze de la vanatoare (si-au facut o cladire noua langa sediul lor si ar vrea s-o tapeteze cu imagini de gen).
Asa ca iata'ma sambata dimineata, la ora 6 jumate, cu rucsacul in spate gata de actiune.

Ca de obicei toata treaba incepe la sediu. Cu niste cafele. Cu zahar. Asa e modelul acolo, cand se pune cafeaua in apa se pune si zahar. Se pregatesc arme, se pregatesc cartusiere si ma pregatesc si pe mine oamenii aia.
Adica mi se sugereaza (intr-un fel care nu prea accepta replica) ca geaca mea nu e buna.
Ba e buna. Cum dracu nu ? Ca waterproof, windproof si mai stiu eu ce proof. O ocazie buna s-o testez.
"Nu poti sa vi cu geaca rosie !".
Na. Mai zi ceva. Au dreptate - animale haituite si geaca rosie nu fac casa buna. Asa ca ma echipez cu ceva haine de camuflaj.

Aflu c'o sa mergem cu Pinzgauer'ul. Ei, Pinzagauerul asta e un vehicul al armatei elvetiene 6x6 (adica are 6 roti care la o adica trag toate cand trebuie), al carui nume suna foarte tare in Romana. Un fel de gaura de...stiti voi ce !

Mi se face onoarea de a sta in fata, in cabina cu Fane. Soferul. Restul in remorca in spate. Remorca acoperita numai cu o prelata cu niste gauri pe care le astupa Fance cu ceva bucati de burete. Cam de vara vehiculul asta totusi..

Merge repede dracia pe strada. Circa 80 de km la ora. Fane imi povesteste cum la luat din Elvetia si cat timp a facut pe drum pana in Romania si cum l-a inmatriculat in Germania. Ca sa nu plateasca taxa mare aici. Acum e inmatriculat de Primarie, cu numar galben, ca de tractor. N-are voie sa iasa din judet dar nici nu trebuie.

Cam cand se ridica soarele dupa plutele de pe marginea bratului Borcea aflu ca respectivul vehicul are cam aceeasi varsta cu mine. Imi mai zice c-ar fi trebuit sa-i ia un troliu si eventual sa-i puna o soba pe motorina, ca la TIR'uri pentru ca sistemul lui de incalzire lasa (serios) de dorit.

Imi zisese cumnatu-meu din seara dinainte ca vanatoarea e organizata oarecum pentru un personaj politic din zona. N-o sa-i dau numele aici, ca nu asta e ideea.
O sa-i zic Mr. T.
Deci da, pentru Mr. T, copii dansului si alti ceva cunoscuti. Si-mi mai zisese ca nu stiu cine, dupa vanatoare, o sa ne invite la o capra la protap. Sau ceva de genul asta.

Ajungem la bac. Se urca masinile si tractorul ce cara vagonul cu bataiasii. Se semneaza hartiile de catre vanatori si se organizeaza o tragere la sorti pentru numerele de ordine.
Imi explica cineva - nu mai stiu cine - ca treaba asta se face pentru a nu iesi discutii la asezarea in standuri.
Cumnatu-meu le reaminteste regulile de baza. "Mergeti cu arma franta, vedeti vecinul, nu trageti la unghi mai mare de 45 de grade. Si nu se bea nimic pana nu se termina vanatoarea".

Tot pe bac se stabileste ca se vor vana prima data iepuri si abia apoi o sa intram in padure pentru mistreti desi participantilor le-ar cam fi placut sa intre de prima data la prada mare.

Trecem Borcea. Pe malul celalalt ne asteapta Petre. Petre e paznicul care locuieste la cabana vanatorilor din insula Borcea. Si tot el organizeaza deplasarea spre loturile pe care se va face vanatoarea.
Merge intr-o masina de teren ruseasca. Suntem in spatele lui si Fane imi explica gesticuland ca domnu' Petre nu s-a uitat si el in grup la puntea spate si n-a vazut ca n-are ulei asa ca a trebuit sa-i schimbe puntea spate cu una de Aro. Ma uit la el si incerc cateva cadre cu aparatul pus pe genunchi. Ma uit iar la masina lui Petre si privesc cum falfaie roata dreapta din spate. Haios.
Mi-arata Fane pe geam stoluri uriase de porumbei. Atat de uriase ca intuneca cerul. Miliarde.
Ba nu, milioane...cum zisese un paznic de vanatoare odata.
Miloane e mai tare decat miliarde.

Ajungem la prima parcela. Coboara vanatorii. Cei care nu s-au echipat se echipeaza. Altii isi trag costume albe peste cele de camuflaj. E zapada pe camp. Privesc la arme, privesc la costume, privesc la bocanci. In camp nu prea e loc de facut compromisuri asa ca majoritatea sunt inveliti in straturi de goretex din cap pana in varful picioarelor.

Cumnatu'meu, aratand spre mine cu aparatul de gat, arunca la misto "el e cumnatul meu, e de la presa". Vad priviri incruntate si oameni vizibil stanjeniti de ideea asta. Including Mr. T.
"Da, de la ziarul Infractoarea" zic eu si cativa izbucnesc in ras facand atmosfera sa se destinda brusc.
Participantii primesc apoi explicatii cum ca nu am nici o treaba cu presa si li se da de inteles cam care e rolul meu acolo.

De aici cam toata treaba a intrat in linie dreapta. Am cam stat pe langa cumnatu'meu la fiecare bataie la iepuri. M-a intrebat de la bun inceput daca vreau sa trag. Am zis ca nu prea. Si ca oricum daca imi vine cheful o sa iau arma lui.
Mai mult sau mai putin am "prins" iepuri la fiecare bataie. Cu aparatul adica. Cei mai tineri fugeau de cum auzeau glasul bataiasilor. Cei mai batrani fugeau, se opreau, iar fugeau, iar se opreau. La penultima bataie am stat cu soarele in fata. Si l-am vazut pe cumnatu'meu cum rateaza un iepure la cativa metri pe chestia asta.
Lucru care m-a facut sa scot precipitat aparatul de la gat si sa iau arma pentru a incerca sa trag intr-un altul care venea catre noi. Numai ca cred ca m-a blestemat cumva. Iepurele. Pentru ca am reusit sa-mi agat fruntea in patina de la blizu cand am scos aparatul. Si nemernicul a cotit nosnsalant catre stanga si s-a dus odata cu instinctul meu criminal.

Acum, zgarietura de pe frune n-am simtit-o. M-au intrebat oamenii aia "ce-ai patit ?". Pai ce-am patit ? Si-am vazut in oglinda vehiculului nostru ca am fruntea plina de sange.

N-am simtit din pricina gerului. Si-o sa vorbesc putin despre ger. Care e fost crunt. Si amplificat de vant. Ar fi dat sa intre prin orice gaura disponibila. Iar pe fata...ei bine, senzatia era ca si cum cineva ti-ar fi frecat fata cu un glaspapir cu granulatie mare. Frecat incet, apasat. Cu pauze din cand in cand pentru a presara si niste sticla pisata. Pentru amplificarea senzatiilor.

Cam asta a fost cu iepurii. La ultima bataie Petre m-a prins din urma si m-a intrebat daca nu vreau "ceva". Ba evident ca vreau. Si-a luat din buzunarul de pe usa masinii o sticla de Johnie Walker din care a turnat intr-un degetar de inox pe care l-a scos dintr-un toc de piele special.
Bun. Bun bun !

Asta dupa ce oricum in pauzele dintre vanatori ma mai incalzisem cu ceva vin fiert dintr-un termos din Pinzgauerul nostru. Si sunt sigur ca si ceilalti se incalzeau cam la fel. Mi-am amintit zambind de ce zisese cumnatu'meu pe bac relativ la alte bauturi in afara de apa sau cafea.

Am intrat in padure pentru mistreti pe la ora 2 dupa amiaza. Fara sa mancam. Deja mi se cam trezisera soarecii in stomac dar i-am inecat cu inca un pahar de vin fiert.
In stand am stat cu Vali. Prieten al lui cumnatu-meu si ceva director pe la Electrica in Calarasi.
Dadea sa schimbe cartusele de iepure cu cartus de mistret cand un fazan deranjat de cei ce mergeau mai departe catre standurile lor a tasnit spre cer.

Am tras amandoi, ca sa zic asa. Eu 3 cadre. El singurul cartus de pe teava. Cu rata de reusita de 100% pentru amandoi.

"Pai asa domle...ca nu se mai putea" incepu sa se dea mare.
De-ale vanatorilor, deh.
"Hai sa iti fac poza cu fazanul"
....
"Vrei o gura de whisky ?"
Dau din cap in semn ca da si scoate o sticluta de inox, speciala pentru asa ceva. De-aia turtita, care se poarta in buzunarul de la piept. Imi place whisky rece de obicei, cu gheata, insa de data asta temperatura apropiata de a corpului a fost perfecta.

Postul de vanatoare in sine era cam aiurea. Bine, copaci in departare insa la sol era un soi de plante uscate (maturis - le ziceau ei) inalte de vreun metru si ceva care facea absolut imposibila observarea vreunui animal care s-ar fi apropiat. Chiar si a unui porc mistret.

Singura posibilitate de a impusca ceva acolo era de fapt de a lasa vanatul sa treaca pe langa, si sa te intorci dupa el cu arma.
Si am inceput sa astept. Si-am asteptat. Si am asteptat. S-au auzit cateva focuri de arma, pe flanc, spre stanga. Si iar liniste. Trebuie ca bataia incepuse de la cativa kilometri buni departare pentru ca nu se auzeau vocile. Iar nemernicul ala de vant ne gasise si acolo in padure. Glaspapir. Plus sticla pisata.

Numai un iepure a trecut pe langa noi. Si-a disparut subit in maturisul din spate. Nici macar nu merita incercat pentru ca un cartus de mistret l-ar fi preparat pe iepure direct pentru pus in oala de ciulama. N-au aparut porcii. Si nici fazanii. Pe flanc s-a impuscat un mistret si cam atat. A si parca inca un fazan.

Ne-am retras catre masini, in glume vanatoresti.
"Vaaai...dar unde l'ai gasit ?"
"Ei..era mort p'aici".

De-astea ca si expresia pe care-o auzisem la prima bataie la iepuri cand majoritatea s-au dus catre cei de pe flancul stang.
"Ia uite..ii mananca iepurii..."

Am plecat spre ultima bataie. Am luat in graba de la cineva cateva bucatele de sunca site ceapa si niste branza, taiate pe oblonul camionetei. Slana, ceapa si branza se pare ca sunt prezente din arsenalul oricarui vanator.

De data asta am stat langa cumnatu'meu. Care la un moment dat a incercat sa ma momeasca.
"Hai vrei pusca ?"
"Nu"
"Hai ma..ca eu nu mai stau, ma duc la masina".
"Pai ? De ce ?"
"M-am plictisit"
"Haide ma..."

Cred si eu. Probabil era a 10'a vanatoare pe anul asta. N-am avut chef insa. Si l-am tinut cu mine.

Pozam ceva margine de padure cand a aparut iepurele. A aparut si s-a asezat pe doua labe cu urechile ciulite.
"Lasa'l" i-am zis dar obiectivul era reglat undeva la 70 mm. Era prea departe.
Si pana am miscat, a tulit'o in sus pe dig urmarit de doua focuri de arma. Fara succes insa. Din partea lu' cumnatu'meu.
Vecinul din dreapta, aviatorul, insa avea sa rezolve "problema". De fapt era cam a patra sau a cincea problema rezolvata de domnu' capitan pe ziua respectiva. Prolific.

Ne-am retras pe la 4. Nu pe dig, pentru ca cei ce intretin digurile pusesera o gramada de pamant care sa blocheze accesul. Digul este un dig de pamant, care apara campurile din insula de inundatii (digurile alea de s-au spart acum cativa ani) si care totodata faciliteaza accesul vehiculelor. Numai ca atunci cand se dezgheata si e noroi, utilajele care cara lemne ori te miri ce pe acolo se afunda in pamant facand sleauri adanci.
Asa ca - no acces ! Am fost nevoiti sa mergem pe un drumeag paralel cu digul asta si trageam cu ochiu la moaca incantata a lui Fane care pe masura ce mai arunca un ochi in oglinda retrovizoare spunea clar "mie in Pinzgauer mi se rupe..hai sa va vad si pe voi cu masinile voastre de teren".

La bac, s-a scos vanatul din masina si s-a aliniat pe zapada alba pentru tabloul de vanatoare. Asta e obiceiul. Am pus aparatul pe trepied si am facut pozele de grup.
Si cum ziceam si la inceput, cei ce nu suporta pot trece linistiti mai departe.

Apoi s-a impartit tuturor celor ce-au participat, fie ca au impuscat ceva sau nu. "Unul pentru fotograf". Un iepurie adica. La care aveam sa renunt odata ajunsi inapoi la sediu.

Bataiasii si-au primit plata si am trecut Borcea in apusul de soare.

Ne-am indreptat catre primaria locala pentru protapul dupa care incepuse sa-mi curga balele la propriu.
Episodul cu Primaria nu cred ca-si gaseste locul aici. Probabil ar trebui sa scriu numai despre. Dar nu-mi place sa scriu despre politica asa ca o sa ma abtin. Capra la protap ne-a dat'o primarul. Vreau numai sa zic ca spectacolul vazut acolo mi-a lasat clar impresia ca "multumim din inima partidului" e o sintagma cat se poate de actuala. Cat se poate de actuala, sincer.

Am plecat pe la 9 si ceva spre casa. Si am preferat sa stau cu baietii in spate, desi au insistat sa nu pentru ca mistretul o sa imi mute nasul din loc.
Intr-adevar. Putea.
Dar am ras cu draci. Pana cand cumnatu' si Vali s-au luat la discutii principiale vis-a-vis de episodul Primarie. Discutiile s-au stins la sediu, la o masa afara (-9 grade) la un pahar de sprit in timp ce niste oameni priceputi de pe-acolo eviscerau porcul si jupuiau iepurii.

Nu, n-o sa pun poze de la eviscerarea porcului. Nici cu iepurii jupuiti.

Mi-a placut ? Sigur ca da. Desi mi-ar fi placut totusi sa testez geaca aia in conditiile de-acolo. Poate la vreun pescuit la copca, ca pestii n-or fi asa sensibili la rosu. Aparatul in schimb s-a comportat OK.

Am stins ziua pe la 12 evident cu inca un pahar de vin alb.
Ieri cumnatu' a fost din nou. Ma depaseste sa inteleg cum.

Eu in schimb am picat mort de somn de la 9.

Pozele le pun mai tarziu.

Update : iata'le