Natural

Am fost din nou in Cismigiu de dimineata. Am plecat pe la 7 fara 5 de-acasa, lasand in urma gandul ca ar fi trebuit poate sa fi mers la posta sa platesc factura de mobil. "Lasa, maine..."

Pe la 7 jumate eram deja in parc cautand din ochi posibile subiecte de pozat. O gura de canal ici, o raza de soare printre copaci dincolo, trei rate pe lac...si tot asa.

Plimbare agale printre vagabontii ce-si fac veacul acolo si oamenii ce trec grabiti spre servici.
Trecand pe langa "Podul de nuc" am vazut pe banca un nene ce hranea un caine urias. Aveau trasaturi comune, fapt ce-mi confirma din nou zicala cum ca dupa o vreme stapanul ia trasaturile animalului. Sau invers.

M-am gandit ca poate ar fi interesant sa le fac o poza. "Portret de om cu caine". Dar nu pe furate ci asa, sa merg si sa-i cer omului acordul. M-a tot macinat gandul asta cateva secunde, pana am vazut perechea.
De fapt el mi-a sarit in ochi. Par blond, lungut, cu trasaturi de actor de cinema.
M-am intors si m-am uitat din nou la omul cu cainele. Si din nou m-am intors.
Perechea se oprise in rondoul facut de alei. L-am vazut cum prinsese parul fetei la spate, ca intr-o coada.
Si-am stiut. Am stiut exact cum stiu cateodata sa nu intru intr-o depasire inaintea unei curbe pentru ca o sa vina o masina din fata.

Am apucat sa vad doar ca punctul de autofocus era cel central. Si-am mai apucat sa trag doua cadre.
In secunda urmatoare, perechea pleca mai departe iar eu treceam pe langa nenea cu cainele simtindu-i privirea curioasa in spate.