Sempre

Uneori stau si ma minunez de cat de relative si imprevizibile sunt lucrurile.
"Fac deliciul vietii" e replica pe care o auzi de fiecare data cand ridici problema asta.

Eram azi cu o colega de serviciu, in masina, in timp ce treceam pe langa spitalul Budimex si rememoram in gand clipe nasoale cand al mic al meu era chiar mic si bateam holurile pe'acolo.
"nu vreau sa mai aud de Budimex" mi-a zis colega si-am pornit o discutie in care fiecare etala motivele pentru care a ajuns pe'acolo.
Sunt ferm convins ca viata ar fi fost la fel de diversificata si fara probleme de genul asta. Fara "spitale de copii". De fapt, fara spitale in general. Fara boli. Cred ca cine a proiectat omul ar fi trebuit sa-l proiecteze sa functioneze pentru o durata limitata, dar fara defecte. Fara batai de cap. Nu cred ca am fi avut motive sa ne plictisim.

Din situatiile imprevizibile fac parte si oamenii care iti dau senzatia acuta de persoane super de treaba si supercredibile care se dovedesc a fi niste javre ordinare. Si de astia m-as fi lipsit fara probleme. Si nu m-as fi plictisit fara ei de-a lungul vietii.
E drept, exista si contrarul, dar foarte foarte rar.