Prins in curent

Azi am facut aproape 100 de kilometri prin Bucuresti. Ieri aproape la fel.

Noroc ca azi am avut cu minte Sting :



And if I told you that I loved you
Youd maybe think theres something wrong
I'm not a man of too many faces
The mask I wear is one
Those who speak know nothing
And find out to their cost
Like those who curse their luck in too many places
And those who smile are lost

Quite helpfull as putea zice.

N-am avut niciodata ocazia sa zbor pe deasupra unei mari aglomerari urbane. N-am avut eu prea multe ocazii sa zbor asa, in general.

Nu, ideea era de a zbura de exemplu in elicopter, deasupra soselei Stefan Cel Mare pe la ora 12.Cred ca imaginea ar fi demna de un episod de teleenciclopedia in care bancuri de pesti merg agale dusi de curent catre o tinta numai de ei stiuta. Pentru a-si perpetua specia. Sau pentru a-si gasi hrana. Sau pentru a ajunge in ape mai calde. Cu corali mai colorati. Sau poare doar asa pentru a se deplasa.

Cei mai multi sunt pestii obisnutiti care ingroasa randurile si urmeaza regulile. Uneori facand marunt din buze. Bine, bine...most of the time.Unii, probabil pestii batrani, se taraie agale, ingreunand cursul si-asa obosit. La fel si pestii galbeni care nu tin cont de nici o regula a curentului.In schimb, din cand in cand, cate unul mai fasnetz (rapitor probabil) se mai avanta cate unul sa infrunte curentul. Uneori cu succes. Alteori fara, terminand a fi reinghitit de curentul general.

As vrea sa zic ca stiu o reteta de a fenta cursul curentului. Dar nu stiu.
Nu-mi ramane decat sa urmez sfatul lui Dory* : "just keep swimmin', just keep swimmin'...



*Dory - nu este nimeni alta decat Dory din "Finding Nemo".